vineri, 13 august 2010

Hingheri în lesă


  Casa talentatului hingher hindus se mişca cu 360 de secunde la pătrat pe secundă. În ea locuiau patru scaune roşii sudate între ele, precum şi de pardoseala metalică, un efluviu şi o bormaşină de cristal. Nu, nu Swarowski.
  Pe înserat, la alinierea planetelor şi a altor lucruri, atunci cînd în creierul hingherului, cutremurat de ciocnirile ideilor de peste zi se face un binemeritat întuneric, casa îşi mişcă în sens opus corpul voluptuos, începînd călătoria spre visul lichid cu care se hrăneşte rigola aleii dintre emisferele mai sus amintitului creier.
  În momentul în care începe călătoria inversă, casa tace ameninţător, oprită cu zero secunde cubice la pătrat pe secundă, cu ochii hingherului întorşi către cele şase sectoare ale creierului său plin cu prejudecăţi şi balast. Oprirea face ca din inima locatarilor să crească zeci de eucalipipţi care urmează să se ofilească într-o clipită.
Excepţie fac scaunele roşii care înfloresc şi rîd.

sâmbătă, 24 iulie 2010

Clepsidra înfundată

Înainte de lăsarea lunii noi sau de decolarea soarelui vechi, timpul se împarte la 12 şi se înghesuie într-o clepsidră uriaşă ca într-un storcător de fructe. Există un moment de graţie în care păsările gustă cîte douăsprezece din timpul care rămîne pe pereţii clepsidrei, îşi ling ciocurile ascuţite cu care sfărîmă grăunţele de nisip în timpul programului, iar apoi işi continuă mişcările oscilant-ezitante cu care pîndesc noile secunde de devorat.
Timpul reuşeşte să iasă din încurcătură de fiecare dată, cu toată pînda păsăretului de pradă.

luni, 19 iulie 2010

Incendiu moale


Acoperişurile ard in noapte ca nişte păsări negre  aprinse  de dorinţa de a se scufunda în fum.  Clădirile sînt aceleaşi nave părăsite care navighează prin asfaltul topit, iar faruri  mute însoţesc cîntecele marinarilor absenţi. Putem să privim norii din submarinele moi ale paturilor noastre, sau să deschidem ferestrele prin care visele să ne gîdile noile copilării.
Jocurile cu plierea norilor albaştri le făceam si la gradiniţă, dar acolo doar soarele incălzea norii. Niciodată nu se petrecea invers.

miercuri, 14 iulie 2010

When we grew up and went to school




Conform tuturor aparenţelor, şcoala s-a cam terminat. De tot, adică.

sâmbătă, 10 iulie 2010

Cîinele de lapte




Gurile de aerisire sorb laptele cîinelui şi ne dau cabluri cu care să ne ancorăm realitatea. Citim printre garaje posibile scăpări din arhitectură, eventuale găuri albe lichide, umplute cu vegetaţie şi uitare de sine, apărate de trecători cu plase solide şi lacăte indestructibile.
Trec automobile cu faruri in ceaţă, ascultători de folclor folosesc grătarul de făcut mici, dar cîinele nu se teme, e legat de libertate fără să folosească realitatea sau visul.